Text parafrazat despre "În literatura științifică, există opinii diferite asupra a ceea ce se înțelege prin turism de aventu..."
Mai jos găsești 4 variante diferite de exprimare pentru același text, fiecare cu stilul său distinct.
Textul Original
În literatura științifică, există opinii diferite asupra a ceea ce se înțelege prin turism de aventură. Doar recent Rantala și Rokenses (2018) au pus întrebarea dacă turismul de aventură este o concept coerent și a sugerat o reconceptualizare. Turismul de aventură este până acum nr concept analitic ci mai degrabă o categorie examinată de cercetători din diferite fundaluri. Termenul în sine nu este folosit în mod uniform – termenii extrem, tendință, activ sau turismul în aer liber este de asemenea folosit – iar o aventură pentru o persoană nu este neapărat percepută ca o aventură de către o altă persoană (ATTA, 2010). O definiție larg utilizată (în în special în practică) este: „Călătoria de aventură poate fi orice activitate turistică, inclusiv două dintre următoarele trei componente: o activitate fizică, un schimb sau interacțiune culturală și implicarea cu natura.” (ATTA, 2010, p. 2) O temă care se regăsește în majoritatea definițiilor este cea a riscului și incertitudinii (Ewert, 1989; Rantala și Rokenses, 2018). Cu toate acestea, riscul este subiectiv și până la experiențele anterioare. Este perceput diferit în diferit situaţiile şi percepţia riscului este influenţată de personalitate, stil de viaţă şi nivelul de calificare şi experienţă. Conducerea unei mașini poate fi mai periculos decât urcarea într-o grădină cu frânghii înalte, dar nu este considerat un mare risc sau o aventură de către majoritatea oamenilor. Un alpinist experimentat va ia în considerare riscul diferit decât un alpinist începător (Pomfret, 2012). Turismul de aventură ar trebui să fie
Varianta Standard
În literatura științifică, există diverse perspective cu privire la definiția turismului de aventură. Recent, Rantala și Rokenses (2018) au ridicat întrebarea dacă turismul de aventură constituie un concept coerent și au propus o reconceptualizare. Până în prezent, turismul de aventură nu este un concept analitic, ci mai degrabă o categorie studiată de cercetători din diferite domenii. Termenul nu este utilizat uniform – se mai folosește și expresiile turism extrem, turism de aventură sau turism în aer liber – iar ceea ce reprezintă o aventură pentru o persoană poate să nu fie perceput la fel de către altcineva (ATTA, 2010). O definiție frecvent utilizată (în special în practică) este: „Turismul de aventură poate include orice activitate turistică, care să conțină două dintre următoarele trei componente: o activitate fizică, un schimb sau interacțiune culturală și contact cu natura.” (ATTA, 2010, p. 2). Un aspect comun în majoritatea definițiilor este cel al riscului și incertitudinii (Ewert, 1989; Rantala și Rokenses, 2018). Totuși, riscul este subiectiv și depinde de experiențele anterioare. Acesta este perceput diferit în funcție de situații, iar percepția asupra riscului este influențată de personalitate, stilul de viață, nivelul de pregătire și experiență. Conducerea unei mașini poate fi considerată mai periculoasă decât escaladarea unei grădini cu frânghii înalte, dar majoritatea oamenilor nu o văd ca pe un mare risc sau o aventură. Un alpinist experimentat va evalua riscul diferit față de un alpinist începător (Pomfret, 2012). Turismul de aventură ar trebui să fie...