Text parafrazat despre "Strategia Energetică a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050 [11] precizează că după anul 2..."
Mai jos găsești 4 variante diferite de exprimare pentru același text, fiecare cu stilul său distinct.
Textul Original
Strategia Energetică a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050 [11] precizează că după anul 2030 și, mai ales, după 2040, va apărea necesitatea de a dezvolta noi soluții de stocare a energiei electrice produse în centrale eoliene și fotovoltaice. În anul 2050, SEN ar putea avea nevoie de capacități care pot asigura echilibrarea pentru 15-20 GW instalați în centrale cu producție intermitentă. Astfel, pe lângă tipurile de capacități disponibile în prezent, se vor dezvolta sisteme de baterii de mare capacitate, ca soluție marginală pe piața de echilibrare, respectiv numeroase sisteme de baterii de capacități mai mici, distribuite geografic. Două soluții importante, care în prezent sunt costisitoare, dar care ar putea deveni fezabile economic, sunt centralele hidroelectrice cu pompaj invers (CHEAP), respectiv, după anul 2035, procesul de hidroliză pe bază de energie din SRE pentru a produce hidrogen. Hidrogenul poate fi ulterior utilizat fie direct în transport, fie sub formă de gaz de sinteză din SRE, injectat în sistemul de transport/distribuție a gazelor naturale, după ce este adus la standard de metan prin reacția cu CO2.
Varianta Standard
Strategia Energetică a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050 [11], indică faptul că, după 2030 și mai ales după 2040, va exista o necesitate de dezvoltare a unor noi soluții pentru stocarea energiei electrice generate de centralele eoliene și fotovoltaice. În anul 2050, Sistemul Energetic Național (SEN) ar putea necesita capacități capabile să asigure echilibrarea pentru 15-20 GW instalați în centrale cu producție variabilă. Prin urmare, pe lângă tipurile de capacități existente în prezent, se vor dezvolta sisteme de baterii de mare capacitate, care vor funcționa ca soluție suplimentară pe piața de echilibrare, precum și numeroase sisteme de baterii de dimensiuni mai mici, distribuite geografic. Două soluții semnificative, care în prezent sunt costisitoare, dar care ar putea deveni economic viabile, sunt centralele hidroelectrice cu pompaj invers (CHEAP) și, după anul 2035, procesul de hidroliză utilizând energie din surse regenerabile (SRE) pentru a produce hidrogen. Acest hidrogen poate fi utilizat fie direct în transport, fie sub formă de gaz de sinteză din SRE, care poate fi injectat în rețeaua de transport sau distribuție a gazelor naturale, după ce este transformat în metan prin reacția cu CO2.