Text parafrazat despre "La vertebrate, tiramina (TA) și octopamina (OA) sunt urme de amine la concentrații mult mai mici dec..."
Mai jos găsești 4 variante diferite de exprimare pentru același text, fiecare cu stilul său distinct.
Textul Original
La vertebrate, tiramina (TA) și octopamina (OA) sunt urme de amine la concentrații mult mai mici decât monoaminele tradiționale, cum ar fi dopamina, histamina și serotonina (Khan și Nawaz, 2016). La insecte, AT și OA sunt neurotransmițători, neurohormoni și neuromodulatori importanți și sunt amine biogene similare din punct de vedere structural care sunt produse de decarboxilare ale aminoacidului tirozină (Roeder, 2005). TA a fost inițial considerată a fi doar un intermediar în sinteza OA, iar acum se crede că TA mediază funcții pivotale independente de OA (Lange, 2009; Roeder, 2020). S-a demonstrat că TA modulează diverse procese fiziologice și comportamentale la insecte, cum ar fi reproducerea (Avila și colab., 2012), schimbările de fază (Ma și colab., 2015), curtarea (Huang și colab, 2016), olfacția (Zhukovskaya și Polyanovsky, 2017), zborul (Ryglewski et al., 2017), locomoția (Schützler et al., 2019), rata metabolică (Roeder, 2020), agresiunea (Aonuma și Benelli, 2023) și hrănirea (Patil et al., 2024).
Varianta Standard
La vertebrate, tiramina (TA) și octopamina (OA) sunt amine prezente în concentrații semnificativ mai mici comparativ cu monoaminele clasice, precum dopamina, histamina și serotonina (Khan și Nawaz, 2016). În cazul insectelor, TA și OA funcționează ca neurotransmițători, neurohormoni și neuromodulatori esențiali, fiind amine biogene care au o structură similară și sunt generate prin decarboxilarea aminoacidului tirozină (Roeder, 2005). Inițial, TA a fost considerată doar un intermediar în procesul de sinteză a OA, dar acum se crede că TA are roluri independente esențiale, separate de cele ale OA (Lange, 2009; Roeder, 2020). S-a demonstrat că TA influențează o varietate de procese fiziologice și comportamentale la insecte, inclusiv reproducerea (Avila și colab., 2012), schimbările de fază (Ma și colab., 2015), curtarea (Huang și colab., 2016), olfacția (Zhukovskaya și Polyanovsky, 2017), zborul (Ryglewski et al., 2017), locomoția (Schützler et al., 2019), rata metabolică (Roeder, 2020), agresivitatea (Aonuma și Benelli, 2023) și hrănirea (Patil et al., 2024).