Text parafrazat despre "Controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, i..."
Mai jos găsești 4 variante diferite de exprimare pentru același text, fiecare cu stilul său distinct.
Textul Original
Controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv auditul intern, stabilit de conducere în concordanță cu obiectivele organizației și cu reglementările legale, pentru a asigura administrarea economică, eficientă și eficace a resurselor. Controlul se extinde și asupra structurilor organizatorice, metodelor și procedurilor de lucru utilizate. Controlul intern este definit ca ansamblul de politici și practici prin care se asigură că: Programele guvernamentale își ating rezultatele stabilite; Resursele utilizate sunt corelate cu scopurile și obiectivele instituției; Programele sunt protejate de risipă, fraude și management necorespunzător; Informația corectă este obținută, stocată, raportată și utilizată de factorii de decizie. În unele țări (Franța, Portugalia și Spania) accentul este pus pe controlul exercitat de către o terță organizație centrală (structură specializată ministerului finanțelor sau chiar acesta). În alte țări (Olanda, Marea Britanie, Suedia, Norvegia), între care și România, responsabilitatea controlului intern a fost descentralizată la nivelul conducerii ministerelor de linie și al altor entități bugetare, sau chiar la nivelul unor oficiali din departamentele de buget-finanțe ale organizațiilor.
Varianta Standard
Controlul intern se referă la totalitatea formelor de supraveghere aplicate în cadrul unei entități publice, inclusiv auditul intern, stabilit de conducere în conformitate cu obiectivele organizației și reglementările legale, pentru a asigura o gestionare economică, eficientă și eficace a resurselor. Acesta se extinde și asupra structurilor organizatorice, metodelor și procedurilor de lucru utilizate. Controlul intern este definit ca totalitatea politicilor și practicilor prin care se garantează că: - Programele guvernamentale își îndeplinesc rezultatele stabilite; - Resursele utilizate sunt aliniate cu scopurile și obiectivele instituției; - Programele sunt protejate împotriva risipei, fraudelor și managementului inadecvat; - Informațiile corecte sunt obținute, păstrate, raportate și utilizate de factorii de decizie. În unele țări, precum Franța, Portugalia și Spania, accentul se pune pe controlul efectuat de o organizație centrală externă (o structură specializată a ministerului finanțelor sau chiar ministerul însuși). În alte țări, cum ar fi Olanda, Marea Britanie, Suedia, Norvegia și România, responsabilitatea controlului intern a fost descentralizată la nivelul conducerii ministerelor de linie și al altor entități bugetare, sau chiar la nivelul unor oficiali din departamentele de buget și finanțe ale organizațiilor.